O calatorie printr-o Transilvanie a oraselor multiculturale si a satelor cu datini stravechi si paine aburind la vetre. O Transilvanie a castelelor, baladelor si mandriei. O Transilvanie a tinerilor studenti croindu-si Sinele pe bancile UBB-ului, o Transilvanie cu Mures, Olt, Somes si multe alte lacrimi de dor. Transilvania istoriei si a dragostei dintai. O Transilvanie cu biserici, cu cantece sfioase, cu brate subtiri de fecioara. Cu gulyas, cu Apuseni, cu carte, cu acasa, cu Feti-Frumosi si un paharel de palinca. O Transilvanie cu Pajura, Turnuri, Soare si Luna.
Transilvania Mea.

Despre mine

Fotografia mea
Sunt un umanist convins, "made in Transylvania", și format mai cu seamă de Brașovul cel medieval și carpatin, dar și de timpul petrecut la bunici, facultate sau cu prietenii, prin Târgu Mureș, Secuime și Cluj. Iubesc istoria, folclorul diverselor etnii, muntele și arta. Fac arheologie experimentală, reconstituire medievală, gătesc, creez, organizez, umblu lelea, respir lumea și scriu, din când în cand, despre asta.

Gastronomie

PAPRICAS ARDELENESC DE PUI

Toata lumea recunoaste ca mancarurile ardelenesti gustoase si picante sunt excelentede aceea va recomandam papricas ardelenesc de pui. Plin de arome si cu un sos deosebit, acest papricas ardelenesc de pui va va place cu sigurantaPapricas ardelenesc de pui se serveste cu mamaliguta calda si branza proaspata.

INGREDIENTE

 1 pui
 1 legatura patrunjel
 1 ceapa
 boia
 piper si sare dupa gust
 1/4 kg smantana
 1 lingura faina

MOD DE PREPARARE

 Se pune ceapa la prajit, de preferinta in untura de porc, cand devine albicioasa, se adauga boia si 1/2 legatura din patrunjelul spalat si taiat;

 Se pune puiul, transat bucati si spalat, se lasa sa se inabuse sub capac aproximativ 20 min;

 Se toarna apa fierbinte peste carne, cat sao acopere, se sareaza si pipareaza. Cand e fiarta carnea, se face un sos din faina cu apa, si se
toarna peste carne, se dau doua-trei clocote;

 Inainte de a se lua de pe foc, se toarna smantana si restul de patrunjel, amestecandu-se usor.




Vin de coacăze negre

Se cantaresc coacazele si apoi se culeg boabele de coacaze de pe ciorchine si se zdrobesc intr-un vas cu o unealta de lemn.
La fiecare kilogram de boabe este nevoie de 2 litri de apa  si 1 kg de zahar.
Se incalzeste apa si se dizolva jumatate din zahar, solutia calduta se amesteca cu boabele zdrobite. Amestecul se pune intr-o damigeana sau un balon de sticla. Vasul se astupa cu un dispozitiv care permite fermentatia fara contact cu aerul (un dop gaurit prin care trece un furtun, capatul furtunului pus intr-un borcan cu apa). In functie de temperatura incaperii, in 1-2 zile porneste fermentatia. Vasul se scutura la 2-3 zile pentru omogenizarea amestecului si stimularea fermentatiei.
Dupa 2 saptamani se scoate cu un furtun o cantitate de zeama suficienta pentru dizolvarea celei de-a doua jumatati din cantitatea de zahar. Se incalzeste usor pentru a usura dizolvarea. Se pune in vasul cu amestecul care fermenteaza. Dupa ce fermentatia s-a oprit vinul e gata.
Vinul se scoate din vas cu un furtun mai gros, altfel se infunda cu boabele zdrobite.
Se poate strecura vinul de pe boabe si apoi stoarce masa de boabe ramasa cu o presa de struguri sau alte mijloace improvizate (cu o sita). Vinul se pune in sticle si dupa decantare se trage de pe drojdia depusa.
Vinul, destul de alcoolizat, este foarte placut la gust si are virtuti terapeutice, se mai numeste si vin tonic.
Contine vitamina C, magneziu, calciu, fier.  Este tonic general si vitaminizant, mareste acuitatea vizuala, este detoxifiant,  trateaza anemia,  reumatismul etc.




Gulaş la ceaun



16

Mâncare de aer curat şi dătător de foame, de foc liber arzând sub ceaun, de prieteni adunaţi laolată pentru a împărtăşi aceeaşi mâncare, gulaşul îşi depăşeşte condiţia de supă groasă sau tocană cu carne de vită şi tinde către ceva mai mult. Dar ce este gulaşul? O  supă grosuţă sau o mâncare din carne de vită, ceapă şi ardei – o ţâră gras şi o parte iute – cu găluşte sau cartofi fierţi în zeama-i boiată. Căci boiaua de ardei, paprika, uşor prăjită alături de carne, ceapă şi ardei, e cea care dă gustul autetic, patina amărui-afumată, acestui fel unguresc care se bucură de egal succes în Austria, nordul Italiei, pe tot întinsul Cehiei şi Slovaciei, Sloveniei, Serbiei şi României.
Gulaş, guiaş – cum se pronunţă în maghiară, nu înseamnă altceva decât văcar. Că e de vacă. Există mai multe extensii ale gulaşului, răspândit prin tot vechiul imperiu Austro-Ungar, dar câteva constante sunt musai să existe: carne, ceapă, ardei, boia de ardei, piper, roşii şi chimen, pătrunjel verde. La variabile putem trece găluştele care se înlocuiesc cu cartofi, două linguri de smântână, poate şi una de făină, vreo două frunze dafin şi vreo trei căţei de usturoi, o frunză de ţelină. Tot la variabile ar intra şi forma de agregare (supă sau tocăniţă). Eu optez pentru tocăniţă. Nu mă simt prea bine la gândul că stau două ore lângă ceaun ca să fac o supă. Iată reţeta unui gulaş garantat bun, făcut cu cartofi ca să ne fie viaţa simplă. Prietenii ştiu de ce. Cine a cărat cu infinite precauţii două ouă crude pe munte şi a încercat să facă găluşte în bucătăria improvizată de lângă un cort ştie ce spun.
N-aveţi cum să-l greşiţi, mai ales dacă aveţi prieteni lângă şi foc sub ceaun.
Porţii: 12
Timp preparare: 2 ore
Gulaş
Ingrediente:
  • 1,5 kilograme pulpă de vită
  • 2 kilograme de cartofi
  • 2 cepe mari
  • 3 ardei graşi sau kapia (frumoşi ar fi roşii)
  • 2 ardei iuţi (după ce aţi verificat că cei roşii nu sunt  iuţi)
  • 4 roşii cărnoase (sau 2 conserve de roşii decojite)
  • 50 grame de untură
  • 2 linguri de boia de ardei dulce
  • o lingură rasă de chimen
  • 2-3 frunze de dafin (opțional)
  • o legătură de pătrunjel care pocneşte de cât e de proaspăt şi crud e
  • o linguriţă de zahăr
Preparare:
  1. Tăiaţi carnea de vită în cuburi potrivit de mari, cât o îmbucătură de bărbat. Curăţaţi ceapa şi tăiaţi-o în peştişori, nu foarte subţiri. Curăţaţi cartofii şi tăiaţi-i în cuburi  mărişoare. Lăsaţi cartofii într-un vas cu apă să nu se înnegrească. Curăţaţi ardeii graşi şi tăiaţi-i în pătrate mari. Procedaţi la fel cu cei mici dar pe care îi tăiaţi mai mărunt. Faceţi focul. Beţi o bere.
  2. Încingeţi untura în ceaun şi, după ce sfârâie bine, adăugaţi carnea de vită. Amestecaţi energic câteva secunde să se rumenească bine până când carnea începe să-şi lase zeama. Nu spumiţi că e păcat de Dumnezeu. Lăsaţi carnea să-şi facă de cap în amestecul ei, să prindă a se frăgezi înăbuşit.  Când toată zeama a scăzut şi carnea prinde a se prăji din nou în grăsime, adăugaţi ceapa şi ardeii şi căliţi-i cu pricepere. Când prind a se  înmuia adăugaţi  boiaua şi seminţele de chimen (măcinat sau întreg). Lăsaţi-le şi pe ele să se rumenească. Aveţi grijă însă să nu le ardeţi. Stingeţi cu vreo doi litri şi jumătate de apă şi lăsaţi să fiarbă vreo jumătate de oră. Mai beţi o bere.
  3. Când carnea e aproape fiartă, adăugaţi cartofii şi roşiile (tăiate în bucăţi generoase), cu grijă să nu vă ardeţi (nu uitaţi că aţi băut deja două beri! lăsaţi-o mai uşor). Săraţi delicat amestecul şi dacă e prea puţin lichid mai completaţi. Nu exageraţi cu apa. Ingredientele trebuie să fie acoperite la limită. Adăugaţi şi linguriţa de zahăr care trebuie să taie din acreala roşiilor.
  4. Lăsaţi gulaşul să mai fiarbă vreo jumătate de oră. Carnea trebuie să fie moale, cartofii fierţi, iar fiertura grosuţă şi gustoasă. Completaţi cu sare şi piper. Dacă o doriţi mai groasă puteţi să legaţi fiertura cu puţină făină amestecată cu smântână sau suc de roşii. Aveţi grijă doar ca făina să fie bine înglobată în lichid înainte de a o turna în gulaş.
Serviţi cu pătrunjel tocat deasupra, o felie de pită neagră, un ardei iute şi o lingură de smântână lângă. Acum chiar puteţi bea o bere. Meritaţi!